Povestea metanierei
Prima metanieră este datată din sec. IV
După o noapte brăzdată de rugăciuni pline de trăire în duh, un monah din obștea egipteană, a făcut noduri pe o sfoară, pe care a folosit-o pentru a-şi îndeplini canonul zilnic de rugăciuni. Dar efortul bietului călugăr era în zadar. Diavolul nu înceta, seară de seară, să-i desfacă nodurile din sfoară. A apărut însă un înger care l-a învățat să facă nodurile sub formă de cruci suprapuse, pe care, diavolul, fiind ars de puterea dumnezeiască a Sfintei Cruci, nu le-a mai putut desface niciodată. Se consideră că Sfântul Pahomie cel Mare este cel care a împletit astfel prima metanie.
Pentru o brățară tip metanieră sau metanie (mătanie), nodurile sunt împletite în așa fel încât firele să se suprapună de nouă ori în formă de cruce, aceasta fiind semnul protector cel mai utilizat în timp.
Un dar însoțit de rugăciune
Procedeul folosit de călugărițele de la Mănăstirea Teodoreni din Suceava, pentru realizarea acestei metaniere, respectă tradiția veche, neuitată până astăzi, de pe vremea renumitei familii de boieri Movilești, care de altfel a ctitorit mănăstirea Teodoreni.
